Pierdut-am zori de ziuă
Și-apusuri de lumină
În temnița continuă
Cerșind iubiri din milă

Pierdut-am calea vie
Croită-ntre străini
Plecat in agonie
Și scos din rădăcini

Pierdut-am și speranța
Închis, în neputință
Arzând mereu distanța
În flăcări de dorință

Pierdut-am suflet verde
Distrus de ignoranță
Mai bun decât se crede
Și putred de speranță

Pierdut-am bucuria
S-a inecat în lacrimi
Impuse de mândria
De-a nu cădea in patimi

Pierdut-am o avere
Pe apa neputinței
În brusca decădere
Spre hăul indolenței

Pierdut-am timp și spațiu
Vital pentru-a trăi
În lungul exercițiu
De-a nu putea muri

Te rog din suflet, Doamne!
Nu mă lăsa să pierd
Credința ce nu doarme
ÃŽn tot ceea ce cred

Nu mă lăsa să mor
Încet în măruntaie
Să uit ce este dor
Să nu simt vâlvătaie

Nu lua din al meu suflet
Speranța de-a învinge
Nu-mi pune iar un urlet
Să-mi curgă-ntruna-n sânge

Lasă-mi măcar iubirea
Așa neîmplinită
Să-mi ardă iar trăirea
De ani ne-mpărtășită

Lasă-mi te rog visarea
Că-n astă viată grea
La capăt va fi marea
Și-o să înot in ea

Mai am o rugăminte
ÃŽn ceasul de apoi
Să dai din a mea minte
La cei ce au nevoi

Să dai a mea avere
De suflet ne-ngrădit
La cei ce au durere
La cei ce-au pătimit

Și de o fi la urmă
Să scrii pe-al meu mormânt
Ca să rămână-n urmă
C-am fost pe-acest pământ

Scrie cu simplitate:
Un Om bun si deschis
Ce a văzut de toate
Și crime n-a comis!