Neprihănind cireșii cu adieri zălude,
A cotropit livada zefirul de April,
Ningând din zorii zilei sau înălțimi de tril,
Zăpada rozalie pe ierburile crude.
Și, răscolind bondarii, a dat spre stupi strigare
De foșnete de frunze ce somnoroase-ngână,
Ba ciripit de păsări, ba susur de fântână,
Ori alungând în slavă popor de zburătoare.
El chiar și o momâie a clătinat în drum,
Obraznic se ascunde în ii de cosânzene,
Dă roată prin grădină și răcorit, alene
Înhață de pe vatră, un bulgăre de scrum.

Smintita adiere s-a preschimbat în boare
Și-a adormit strunită de razele de soare.