Efemeră e clepsidra;
când crezi că s-a terminat
o întorci și ea, perfida,
timpu-l ia la măsurat

Fir cu fir nisipu-l toarce,
într un zâmbet destrămat
de a sufletului ace
de pustiul ce-a lăsat.

În tăcerea-i triumfală
sunt doar răni în cicatrici,
amintirile-o- nfioară,
doruri șfichiund a bici.

Nod de val, într-un ocean,
ea privește, râvnind,malul
se va pierde în alean,
și va afișa banalul.