Cine suntem,iubire?
Eu cum mă voi numi când nu te voi mai putea săruta?
A început frigul cel apăsător al compromisului,
Furăm numai frânturi de clipe împărțite cu alții,
Respirăm greu și imprevizibil, fără să știm când ne vom întoarce.
Și toamna asta...
Mirosurile acestea de timp prețios îmi aduc aminte de cea trecută.
Câtă tremurare de suflete am trăit atunci,
Câte emoții de oameni mari care nu știam că există;
Senzații prea puternice care îmi inundă acum casa sufletului
Ca și cum am fi la fel.
Dar nu suntem...

P.S. tu știi cine suntem, așa e?