gura ta este o stea de mare
care mărturisește întunericului despre lumină

te aștept rotindu-mă în jurul cozii
ca un câine

fierarii au terminat de strunjit globurile
cu ele în mâini pășești pe vârfuri

mă întreb dacă dumnezeu are vedere extraretinală
oare cum îi apărem
prin anticul aparat cu trepied și burduf de armonică?
un fulger a ținut loc blitz-ului
în camera obscură ne developează încet
ne-a reprimat atât de mult
încât albul care ne unește degetele pare un grilaj
oamenii se țin de mână de jur-împrejurul nostru
ca într-o ședință de spiritism

el își amintește
pe două voci
singurătatea