Nimic cu care să încep.
Am mâine întâlnire la opt.

Timpul se scurge din ce în ce mai greu,
cu toate că mai e foarte puțin.

Fiecare regret, fiecare sărut neîmplinit,
apasă înzecit asupra timpului rămas.

Urmele pașilor făcuți pe nisip
vor fi șterse de valurile mării,
după întâlnirea de mâine,
de la opt.
Vor rămâne doar urmele de pe nisipuri vii
... și poate hârtia obosită de mâzgălelile mele.

Nu mai e timp să plâng sau să zâmbesc.
E timp doar să încep să îmi iau rămas bun,

Pentru că mâine am despărțire la ora opt !