E greu să fii ca mine...
Nehotărât și fără griji
Și fără să te am pe tine,
Degeaba mă atingi.

La mine sunt legi nefirești-
Să te inșele trupul tău...
Să nu ști pe cine iubești,
E supărător de rău.

Eu chiar nu știu ce să iți cer,
E greu să mă-nțelegi ce sunt,
Trec dinspre un om spre înger,
Sau spre cer dinspre pământ.

Mi-e greu să văd atâta lume,
Cum ascunde un chip trist,
Și corpul cusut în costume,
Fost alchimist spre antihrist.

În coloranți sădesc virtutea,
Celui mai mic copil născut,
Să nu râvnească și el puntea,
Melancolică, de peste Prut.

E greu poet și om... și seara,
Când dezlegată-i mierea-n glas,
Să vorbesc topind iar lumânarea,
Despre ce-a fost și ce-a rămas.