nu mai stau așa cum stăteau altădată
grupate în vorbe de duh
în picuri sau de ce nu în hohote înșiruite
pe marginea albului absolut
așteptând doar un semn
întru neașteptată miraculoasă facere

dar nici eu nu mai stau cum stăteam altădată
de vorbă cu fiecare în parte
știindu-le punctele și trecerea
oprirea sau setea de rostire

încă neîntors către lume
îmi plimb sfâșiată amprenta
între un oarecare bine
și limita gri a unui bine și așa