trag soarele de mână
să se întindă până la mine
învelind și colțul de inimă zburlit
mi-e rece puțin
și picătura chinezească a toamnei
mă sâcâie
n-am ce să-i spun
decât că mi-e dor de dezveliri
c-aș vrea să-mi scot hainele
prea multe prea grele
și tu să mă atingi
mai mult ca o părere
să-mi fie cald și somn
sânii cuibăriți cast în palmele tale
picioare în neorânduială
și să nu mai știu
unde începe și unde se termină