Poate la fel de singur, ca si altadata
voi trece prin pustiul dintre stele,
Sa aflu taina unei lacrimi,sincere,curata
pierduta de un inger, ce s-a-naltat la ele.

Nu-mi pasa daca noaptea se va topi cand zorii
nerabdatori, vor sterge a stelelor lucire,
prin trupul meu salbatic,vor inflori fiorii,
iar pleopele-mi vor ninge o alta tresarire.

Si imi va da putere sa tai in doua zarea,
prin care se topeste al pasarilor zbor,
imaginare umbre, ce ne-au rapit cararea,
ma vor purta prin vise, sa-mi fie mai usor.

Voi intreba uitarea, de taina nestiuta
si voi lasa vazduhul, sa cada peste mine,
sa simt usor pe tampla cum noaptea ma saruta,
Cum vine-acelasi inger, ce semana cu tine.