O, de-aș vorbi de timp, mă îndoiesc
Și de secunda craiului ceresc,
De mi se pare ora un minut
Și de-l pătrund cu gândul, a trecut.

De ce copil, mereu am frământat
Secunda kilometrului pătrat
Și-acum la fiecare pas
Mai tai o oră dintr-un ceas?

Nu mă-ndoiesc că timpu-i liniar
Precum o rază-n cercul circular
Mereu să mă petrec de-atâta timp
Doar pân-la baza marelui Olimp.

Să mă agăț cu unghiile-aș vrea
De prima stâncă, o, de aș putea!
Lăsați-mi drumul liber să mă-ntorc
Strunind mustangul ceasului de foc!

Să-l văd de-acum cum stă pe loc
Un cerc amăgitor cu cuc cu tot.