sufletul meu cântă
frigiderul de lângă pat cântă.

vreau ceva să mă plutească
mai presus de devreme,
că mai devreme imi imaginam ceva
și tot așa...
printre rafturi parcă era.

am pășit către noptieră
și da, parcă acolo era...
m-am așezat pe bancheta din spate
și m-am rătăcit ca o plimbare pe coapsă
drept pedeapsă pentru frumusețe.

nu mai ascult, nu mai cânt,
dar sufletul meu cantă
sentimentele stau in fața ochilor mei
ca un sunet orb,
ca un dezacord intre bine și rău,
ca o pictură lipsită de sens.

mă interesează foarte mult iubirea,
a.k.a. love
dar nu în sensul telenovelist
nimeni nu vrea să fie o iubi rea.

era ceva acolo
un înțeles ascuns în toate
parcă acolo era
pe lângă rafturi, pahare, coapse... coaste
poate coaste...