La o masă doi țărani,
Într-o cârciumă obscură,
Stau amărâți, nu au bani
Să-și cumpere băutură.

S-a arat bătrâna glie,
Toată ziua au muncit
Făcând clacă pe moșie,
Cu un plug vechi, ruginit.

Mâinile și le frământă,
Fețele le au posace,
Riduri mari când se încruntă,
Viața-și duc pe la conace.

Printre fumul de țigară
Și aroma de pelin,
Setea cruntă îi doboară,
Au o stare de leșin.

-Măi Ioane... zice Petre.
Te-ai uitat la coana mare?
Avea un inel cu pietre,
Te orbea, lucea în soare!

Fustă scurtă din tergal,
Cizme cu toc în picioare,
Pe umeri purta un șal
S-o apere de răcoare.

Þinea-n mână o cravașă,
Parcă de sus ne privea,
Sânii mari, albă cămașă,
Ioane...mă iau de ea!

-Am văzut mă c-o priveai,
Sta picior peste picior,
Tu, cu sete admirai
Buzele ce beau lichior.

De la aburi delirezi,
Vină are tescovina.
Petre, iarăși te visezi
În ,,Răscoala" cu Nadina?

O să-l rog pe cârciumar
Să ne dea pe datorie,
Să-ți îneci al tău amar
ÃŽn paharul cu rachie.