în memoria lui Doru Fișteag


Va veni o vreme când atât de mult îmi voi dori zborul
încât mă voi preface în cântec,
și sub formă de ciocârlie
ca o săgeată aurie voi străbate vara
și-n ochii mei, doar văzduhul se va mai oglindi,
nu și pământul...

Va veni o vreme când mă voi umple de albastrul cerului
și pe aripi îmi voi așterne puful norilor
și voi zbura, încontinuu voi zbura,
și-n jurul meu doar cântec va fi, și voie bună,
și voi dansa, ah, cât voi mai dansa,
pe drumul meu către lună...


© Cosmin Soameș
- http://sites.google.com/site/edituradesertar/