E târziu. Pesemne că nimic nu doarme
Pe stele mor licurici în supliciu.
Seara se tăvălește pe țurloaie,
Și gustă cârceii lunii cu deliciu.

Bolțile rumegau zincul din ceatârne.
Adulmecai aerul tare, în noapte,
Festoane de serafi ‘plecati pe bârne
Scăpătau calmul de chihlimbar cu șoapte

Erai frumoasă sub ciurlanii de lumină
Stăteam ca două umbre de borangic
Și ceva din nebănuitul ce anină
Ne-mpresura și nu ziceam nimic.