Aș vrea să scriu ce gîndesc…
Dar gîndul se-ascunde după fundal.
Pesemne-i e frică de banalul firesc,
Cel ce inhibă gîndu’-ancestral.

Aș vrea să scriu ceea ce doare –
Nu pot să tot tac, nu mai rezist!
Dar cum durerea s-o aștern pe foaie
Cînd ea-i răstignită în mine ca Crist?

Aș vrea să scriu, în fine, cuvîntul,
Ce-a mai rămas din cuvîntul dintîi…
Dar pesemne-i sortit să nu găsesc gîndul…
Și, uite, un puști mă întreabă: de ce nu scrii?