Prima parte

Tânjesc ca pasărea după lumină
Atunci când mă muncesc și sânger
Atunci când dedesubt de Tine
Eu piatra greu o zdrobesc
Stau cu picioarele în apa din care,
Cu greu și scârbă bem
Încerc să sparg piatra de bronz
Cu cazma și cu cuiul
Și de atât lovit
Simt că brațu-mi arde
Îmi e foame și aud tic-tac-ul,
Aud scârțâit
Las cazma din mână și fug
Aud neclar vagoane
Ce duc grămezi de piatră
Ele au scăpat, acum urcă,
De infernul întunecat
Și de atâta alergat
Ajung în drept cu hogeagul
Ce face legătura
Cu mina și natura.
Am reușit să-nving și azi moartea neagră
Am ieșit încă odată mândru din piatră
Simt pietriș în gură, provenit din apă
Îmi e foame și dor de apele de acasă
Ajuns acasă caut mult gătita masă
Caut ca un orb o găleată de apă
Aștept pâinea ce munții îmi oferă
Și aștept să cadă soarele ca să apară luna
Ca brațul și piciorul să mi-l odihnesc
Sincer, nu aș vrea să vină ziua
N-aș vrea să intru în mina
Din care, s-ar putea să nu mai ies.
Sunt viu când ies
Și trist când mă cobor,
Dar tre* să intru
Piatra m-așteaptă, mă cheamă
Iau cazma și lovesc în piatră
Care cu greu se sfarmă
Și cu mâna-nsângerată
Trag piatra în sacul care așteaptă
Să fie dus pe șină
Până la mașină.
Am rămas singur în recea vizuină
Parcă uitat în mină
Tânjesc după lumină
Te-nchipui, te caut pe Tine
Ești visul meu care îmi dă putere
Și aș vrea să fii aici lângă mine.
Deodată tăcerea se rupe de un zgomot
E zgomotul unui drum de apă
Care vine ca un taur sălbatic
C-atunci când se adapă
Mă urmărește un timp, ca pe un vânat
Se uită dacă eu sunt omul cel căutat
Mă vede și încearcă să mă doboare
Trece de mine, trece de șină
Răstoarnă vagoane
Și ajunge la mașină
O sparge și apa iese afară
Aș îngenunchia și m-aș ruga,
Dar apa crește
Aerul se oprește
Mă înspăimânt, dar nu mă dau bătut
Aud bătaia de tic-tac
Pe care am auzit-o
De o jumătate de veac
Aud scârțâit, coboară liftul
Mă grăbesc să înot să ajung la hogeag,
Dar aud din nou scârțâit
Aud strigând
"E prea târziu!
Apa a invadat hogeagul"
Ce face legătura
Cu mina și natura.



13.05.2004