Când din Luna de aur plină
Curgând se-ndreaptă spre pământ
Mângâindu-ne surâzând
Raze pline de lumină,

Chipul tău de balerină
Mi se-arată suspinând
Îmbrăcată-n alb veșmânt
Strălucind în Lună plină

Și de-un dor cumplit vibrând.
Pe chipu-ți de angelină
Se oprește o lumină,

Cu a ei raze acoperind
Fața ta așa senină
Ce mi se părea divină.

19 Mai 1998