Nu știu ce rost mai are a mea viață
Și nici ce sens au ale mele cuvinte
Cu a lor tâlc ca de gheață
Și freamăt lin, cuminte.

Ce noimă au ale mele fraze,
Scrise curat, prozaic,
Precum cuvintele unei muze
Cu chip ceres, dar laic.

Ce rost mai are al meu plâns
Când viața nu-mi mai aparține.
Ce diferențe e între durere și râs,
Între bucurie și suspine.

1996