port peste coapse dantele turcoaz
am zilnic o pereche de gânduri ce se îmbrățișează
inima îmi este bradul de sărbătoare al urbei
am talent desenez împreună oameni singuri
și triști, câini fără stăpân

aș putea deveni primăvara oricui
aș putea deveni un cireș japonez

cei ce se iubesc mă întineresc
cu pletele zemoase sar șotronul
în toate locurile în care am călătorit împreună

“sunt fericită” strig
dacă fericirea este o mână
pe care nu o mai simt lângă mine
sunt fericită

așa îmi logodesc diminețile:
îmi întind palmele în care am încălzit
un poem.