Eu o văd în orizontul gri,
Călcându-mi bocancii de ieri,
Iar zilele deși sunt vii,
S-au pierdut de ierni și veri.

Și mă văd îmbătrânit de ea,
Furându-mi culorile,
Frângându-mi scara catre stea,
Răman doar eu cu florile.

Să ma pierzi nu este greu,
E-o lume mare...briliantă,
Dar de vei fii-n spatele meu
Îți va fi greu să treci prin față.

Privește-mi goliciunea ochilor,
Cu care te privesc năucitor,
De când ai pus sub semnul soților,
Trecutul nostru-nfloritor.

Te uit,iar te iubesc,te uit adesea...
Sprijinit de rama ochelarilor
Cu degetul arătător caut adresa,
Timpului pierdut biruitor.

Mă nasc din pustiul tău,
Și-ți plec prematur din pantec,
Romanțe triste-n golul sau
Rămân dupa plecarea-mi cantec.