Iarna-i tare supărată...
FulguleÈ›... e pedepsit!
De culoare, dintr-o dată,
Tubul alb i l-a golit.

Cum așa? Dar cum altfel?
Uite, colo, pe tufiÈ™,
A pus alb... și alb. La fel,
Numai alb, pe-acoperiÈ™.

A stors tubul de culoare
Pe oriunde a crezut
C-ar fi bine, după care,
Iar cu alb, de la-nceput...

Alb și gardul, alb și drumul,
Alb și geamul cu flori grele,
Alb și hornul, chiar și fumul
ÃŽnvelind, tot albe, stele...

- FulguleÈ›, vino la mama,
Pedepsit ai fost destul!

Cu ochi plânși și mic cât scama,
Mai că nu-i, de alb, sătul!