De nu am fi, de suntem vreodată
De ne-am vedea , dacă ne credem văzul
De ne-am scula în zori de-ndată
Fără ca să ne pierdem crezul ;

De-ai fi din nou, de-aÈ™ fi iar viu
Pe drumul scurt spre altceva
De-aș regăsi pe cer o stea
În care cred, fără să știu;

Mai mic ca lumea, mult mai greu
Coboară din întunecime
Prin nori de colb, un colb ca tine
Mai dulce ca un pânăceu.

Prin străvezeli de geam deschis
Coboară-te în chip de rază
Îmi soarbe chipul spre o oază
ÃŽn care totul piere'n vis.

Arată tot, tu te ascunde
Pe perna goală fără tine
Nu mă trezi din vise pline
Ce tot se nasc de nu știu unde

Fii rază, ce coboară dintr-o stea
Să mă înfeșe în lumină
Dar nu uita să-mi faci din mână
Când te prelingi în steaua ta.