s-a dus vara minunată
cu splendoarea ei de flori,
dar privirea tot mai cată
flori trecute prin noroi.
s-au dus florile albastre
au rămas răzlețe-n lume,
cu naive visuri caste
și frumoasa lor minune.
s-au ars dorurile toate
înecate-ntr-un necaz,
așteptate-s iară,poate,
cu răbdare și-n răgaz...