ÃŽntr-o lume cu simetrii oblice
Preaurcam
Spre ceruri clădite din lacrimi
Întinse ca niște covorașe printre stele
Þâșneam prin ființe colțuroase
Spre slava amurgă a primului sfârșit
Si preainchinam din eu-mi prea gol
Amintirii sperantei o odă
O rugăciune viitorului , ce nu mă mai aștepta
Și prea plângeam
Printre degetele stranse pe crucea
Pe care zâmbea Isus
Cu zâmbet necontagios