Cuvinte simple spuse la-ntamplare ne-au ucis,
Si ne-au inmormantat in vechiul cimitir din gand,
Fara sa ne-ntalnim, la poarta lui cum am promis,
Pentru ca n-am stiut ca ai sa pleci si pana cand?

La mine-n trup, fiorii de-altadata au murit,
Se-aud cum plang dorinte vechi la crucea de la tampla,
Si ce pacat ca-n gestul meu, paduri s-au vestejit,
Iar sufletul inert, nu mai intreaba ce se-ntampla.

Doi morti , doua minuni, ascunse-n fum de lumanare,
Alai de amintiri, in doliu imbracate-n fiecare zi,
Sarbatorim prin lacrimi trecerea-n uitare,
Tot ce ne-am daruit, fara sa stim cum le putem primi.

E cimiturul plin de cruci inlacrimate si de fum,
Un camp arid imi e trecutul, fara speranta, fara vis,
Prin amintiri, spre tine, nu se zareste niciun drum,
Si vom trai murind intruna,in tristul nostru paradis.