Mi-e greu sa vad trupu-ti,
Va mai prinde flori de chaos.
Iar de as murii voit,
Scaparea-mi pe vecie s-ar lega
Si poate voi razbate multe ape
Dar nu am sa pot uita privirea ta.

Un om atat de trist
Si totusi atata viata
Ascunsa in umbra de nisip,
Nu stiu de voi ajunge sa iti zic,
Ce dimineata!
Dar sigur intr-o zi vei prinde un rasarit.

Ma plec cu pieptul sfaramat,
De asta soarta.
Caci am ajus sa te cunosc,
Cat sa te vreau mai mult.
Nu ieri, nu azi, nu dimineata.
Dar in apus va incepe o noua zi.