Oarecând iubirea
scriindu-ne întregi
citindu-ne și public
(cum poate numai ea
să-l facă pe om din texte)
mistuia voințele
urcându-le-n cer.

Am vrea și-acum
s-avem parte
de-un păr albit
arghezian
sau bacovian
datorită luminii
strălucind din chip
sau măcar dinspre
drepții lor megaliți
nesculptați c-un topor,
ci subțiati până la nori
lovindu-se apoi încet
dăltuind alte inimi
forjându-ne
scriindu-ne
chiar pe noi
cu barosul
interior