LACRIMILE LUI MIHAI I

Sunt regele unui popor ce plânge
Și eu jelesc în fruntea tuturor.
Ne-a blestemat un aspru zeu cu sânge
Să n-avem bucurii de muritor.

În părul nostru teii sa nu-și scuture floarea,
Nici apa să nu sune când ne plimbăm pe mal.
Noaptea, să nu-și lase pentru noi răcoarea
Să-ncremenească spuma pe creasta unui val.

Căci noi suntem cei care ne-am pierdut speranța
În soarta cea prezentă si care va veni
Dar ne-am păstrat in suflet tăria,cutezanța
Și setea cea de luptă pentru ai noștri fii.

Întoarce-te Mihai,românii te așteaptă,
Căci lacrimile Tale n-au curs chiar in zadar.
Împarte iar blândetea si judecata dreaptă
Și scoate România din al ei coșmar!