zăpada desfigura statuile publice
noi ne păstram cu încredere
inima în trupurile lor
lătra gerul la pașii
noștri tăcuți
haita mușca
rămânea
sângele
gol

cineva striga eu nu-mi găseam ochelarii
de aceea totul părea distorsionat
zăpada desena cercuri aurii
în jur galopau copitele
nopții cu sărutarea
noastră pe
obraz

se opreau sicriele la răscruci
să facă pace cu Dumnezeu
un deget scheletic
desena în
țărână
"nada"