Te aștept, iubitule,
și-ți dau timpul meu în dar.
Ceasornicul trupului întins
ca un arc,
ticăitul lui înfrigurat,
urechea ciulită
și gându-ncordat
să te presimt
mai devreme c-o clipă.

Mai întâi opresc alte mașini
și trântesc portierele
niște străini,
dar dincolo de zgomotele
intruse
ghicesc torsul mașinii noastre
albastre
ce se priponește-n parcare
ca un căluț obosit…
Aud pasul tău apăsat
și grăbit.
O clipă… și se răsucește
cheia în broască.
Intră bărbatul meu în casă !