descântă o vrăjitoare
lupii îmi rotesc se înmulțesc cu pricolicii
amurgul se prăbușește ca o oră scobită
la colțul buzelor simt un vârcolac morfolind
genele lunii eclipsa toarnă bule de beznă
în noapte din degete îmi țâșnesc lumini
fosforescente - fecioare de lumină fecunde -
pleoapa mea - o frunză de nuc -
sub ea se contopesc lelele cu sânzienele
chem solomonari de la marginea mea
din tărâmul celelalt din genunchii cerului
să îmi plouă seceta să mă mistuie în nori
ceată de moroi pe umărul meu
din păr se înalță samca să-i lingă cu
limba de foc

în mine descântă dimineața
vai dimineațo

dar dimineața are chipul tău curgător
din argeș se ridică tot mai sus
femeia gârlei
vin spun ilenei
las calul și
vin