E clar. Am fost dată spre adopție, știu bine...
Părinții m-au făcut și m-au alungat de mică
ÃŽn tine.
Mi-am făcut loc timidă întâi în degetele tale,
Când am prins curaj am început să străbat
vene, aorte, canale.
M-am vărsat apoi în sângele tău ca o otravă dulce
Þi-am prins leucocitele și le-am trimis
Să se culce.
Te-am străbătut și m-am așezat în stomac pentru o vreme
În jur roiau mii de fluturi și câteva celule
boeme.
Când fluturii au murit și s-au preschimbat în omizi
Am plecat înspre inimă și mi-am zis că e timpul
Să mă ucizi.
Căci devenisem din adoptată un parazit hulpav
puneam stăpânire pe tine
și mai grav.
Tindeam să devin din sclavă supusă, stăpână
vroiam să-ți schimb lumea și viața
într-o lună.
Dar tu m-ai primit însetat de iubire și flămând
m-ai lăsat să te domin și-n viața, și-n vis
Și-n gând.
M-ai lăsat să îți intru în creier și să mă cuibăresc
În fiecare circumvoluțiune a ta
Ca să cresc.
Și când am ajuns femeia de azi, coaptă, dulce, zemoasă
Împlinită ca fructul roș de pe ram,
ai spus ferm:
....Treci-acasă!