Cuvinte dogoresc din miez de pâine
Ca o adâncă inimă de stea
Ce-aprinsă-n calea laptelui va sta
Nu ieri, nu astăzi și nici mâine.

Cu tine cad în noapte și-n ursită,
Cu tine cred că-ncep o nouă eră
Și nu-nțeleg de ce te simți stingheră
Când prundul apei clare se agită.

El simte flacăra pământului și fierbe
Vulcan ce dă în clocot și mă-mbie
Din lavă să-i croiesc o pălarie,
Prin constelații azvârlind cu verbe.

Cuvinte dogoresc în miez de vară
Ca o adâncă inimă de soare.
Se naște o natură ce nu moare
Când strania lumină stă să piară.