Te văd prin flăcări, înger blond.
Prin fum înnecăcios și ceață.
Îți văd privirea, lovindu-mă încet,
Și iar, te faci pierdută-n fortăreață.

În urmă lași o umbră de parfum,
Prin fumul crematoriilor ce îi eliberează.
Parfum și fum - ce tragedie.
În noapte, printre flăcări, ei veghează.

Iar tu lovești, lovești și fugi,
Ca o himeră biruită.
În frumusețea ta sinistră,
Ascunzi o taină infinită.

Și tremuri, urli, agonizezi
În spasmele morții
Și-apoi dispari, dispari subit,
Prin labirintul nopții.

Și-n ochii tăi cei reci și goi
Infernul mi se-arată,
Prin fumul dens, valuri de foc
Mă sting pe veci îndată.

Și tu pășești, pășești din nou
În liniștea nopții,
Dar eu te-aștept, să vii în zori,
S-aduci mireasma morții.