Aud lupii în zăpada cerului, cum calcă pe o urmă de înger, Fiorul din noaptea de foc lasă dâră de sânge în sufletul meu.
Regele leu își sărută leoaica istovită de atîta amor infidel.
Am alergat în zborul ce ne pune pe coama unui curcubeu.

Din furtuna mării, norii se înghesuie în cuibul de ploi.
Plâng cu atâta eternitate încît nici urmă ca tu să mă vezi.
Toată lumina se îmbată cu lacrimi adunate de la noi doi.
Te aștept pe țărmul mării abisale, ca tu acum să mă crezi.