Picură noaptea din stele, vorbele goale se pierd în zorii de zi.
Þi-am atins carnea în zadar, sufletul tău doarme în ziua cu ploaie,
Iartă-mă că las valul de mare, să treacă pe lângă credința de a te iubi,
Þărmul meu singuratec așteaptă furtuna cea mare să fie curățat de gunoaie.