Să am puterea s-o opresc din zbor,
să-mi fie alături, fără capul în nori,
s-o țin o clipă de mijloc, ușor,
s-o fac să renunțe la tot și la toți,
alergându-ne printre miresme de flori,
să fie cu mine, să mă poarte în gând,
doar o zi, și-o las să se-ntoarcă în zori,
iar eu s-o privesc, legănată de vânt,
de-acolo de sus, așteptând-o mereu,
să coboare cu picioarele pe pământ,
tot mai aproape de zâmbetul meu...