Căci am plantat semințe-n suflet
Ca să rodească neîncetat,
Cuvinte care au puterea
Să mă scoată din păcat,
Să șteargă, apoi, și întristarea
Ce uneori m-a încercat,
Că din semințele din suflet,
Ce le-am sădit și azi ca ieri,
Într-o lume oarbă, cenușie,
Când m-am simțit dezorientat,
Și să răsară din noroiul uitării,
Fără gustul amar al înfrângerii,
Alt rod sub cerul albastru, senin,
Atât de dulce, ferit de venin.