numai tu ești atât de timidă în zori
și asiști cu atâta tristețe la moartea de seară
aș putea să iubesc la nesfrâșit
înflorirea ta – fatala ta dispariție
însă grijile de zi cu zi mă doboară
voi fi în curând perna ta de frunze
oricâtă groază de moarte port zilnic
în spate și-n gânduri
mireasma ta de fecioară înnebunește veacul prin care pășesc
mereu căutându-te
sclavul unor trasee exacte
vino în munți pe-nserate când
călugării dorm
și numai clopotul unei stele singuratice bate
pe pământ
###
seulement toi es si timide à l’aube
et prends part avec tant de mélancolie à la mort de soir
je pourrais aimer à l’infini
ta splendeur – ta fatale disparition
mais les inquiétudes quotidiennes m’abattent
bientôt je serai ton oreiller de feuilles
avec toute cette angoisse de la mort que je porte chaque jour
sur mes épaules et dans mes pensées
ton parfum de vierge affole le siècle que je traverse
te cherchant toujours
l’esclave des itinéraires exactes
viens dans les montagnes au crépuscule quand
les moines s’endorment
et seulement la cloche d’une étoile solitaire sonne
sur la terre.
Traducere în franceză: Hermine Câmpean