Zapcii cu biciuri de cuvinte
Ni i-a adus o vreme din noroi,
Doar Darie mai ține minte
Gustul amar de struguri goi.


Un Darie mă trage-n urmă
Să văd cum totul se repetă
Când botnița vorbirea-mi curmă
De-o ciocoime-analfabetă!


Mă doare gustul și-ndurarea
Și mi se pune-n gît răbdarea
De n-aș avea un rost în urmă
M-aș răzbuna cu pușca-n mână.


E plină lumea bună de Scatii
Ce știu doar bici să țină-n mână
Și bucuria noastră-i plină de stafii
Ce trec în vis cu zâmbetul de mână...