Atâtea bucurii mă apasă
mi-ai spus, eu nu știam cum arată o bucurie,
cerul se făcea sângeriu și noaptea cu ghimpii ei de întuneric
așteptau la răscruce
respirația mea sacadată
atâtea bucurii de parcă ar putea fi pepeni
furați din tarlaua ceapeului
ar putea să mă apese și pe mine o bucurie
pe mine mă apasă
numai o linie albă pe care cineva
fără chip
o trage peste coastele mele
numai o dimineață în care voi fi atât de bătrână
încât voi avea pielea tatuată
ca o carte de istorie