agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3895 .



ÃŽn largul trecutului
poetry [ ]
din Aripi de vis (1903)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Constant_Cantilli ]

2010-04-15  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Yigru Zeltil



I

Spre Nord, în noaptea morței, să află-o mare-ntinsă
Ce este de lumină cerească neatinsă,
Iar veșnicu-ntuneric domnește jos și sus.
În lung și larg se luptă talazuri răzvrătite,
Nămeți de beznă, iaduri cu urlete cumplite,
În care stă la pândă semețul nesupus.

Și nu e pe-acea mare decât întunecime
Și groază-n înălțime, și groază-n adâncime...
Oriunde deznădejde și cerul nicăieri...
Peirea deopotrivă, în laturi și-nainte,
Limanul de scăpare, fantasmă care minte,
Iar mâine ca și astăzi, și astăzi ca și ieri.

Departe cât se poate de-a stelelor cântare,
Vâslașu-mpins de soartă când e pe-această mare.
Departe cât se poate de-al soarelui amor,
O simte cum în suflet repede-a ei năvală,
Ce-ntreagă îl coprinde cu unda ei fatală,
Și rozele speranțe se-ntunecă și mor.

Dar însuși al meu suflet a fost această mare.

II

Spre Sud, sub grozăvia arșițelor solare,
Se află a pustiei cumplită dezolare,
Acolo e domnia nisipurilor sterpi,
Acolo nu palpită răsuflet de răcoare,
Nici zâmbet de verdeață, nici lacrimi de izvoare,
Ci corbii sunt prigorii, iar florile sunt șerpi.

Acolo, până-n zare, e-ntregul șes, un sânge,
Ș-o flacără de ghienă din ceruri se răsfrânge,
Mereu te duci-nainte, și nu înaintezi,
Grăbești către năluca poetului, zadarnic,
Înduri din zori în noapte al foamei chin amarnic,
Și moartea-n orice clipă în fața ta o vezi.

Departe, cât se poate, de-a soartei dărnicie,
Drumețul când se afl împins spre-acea pustie,
Departe, cât se poate, de ce e omenesc,
O simte cum în suflet în largu-i se așează,
Și-n calea ce străbate doar corbii îl urmează
Spre visele deșarte ce-i râd și-l nălucesc.

Dar sufletul meu însuși a fost acea pustie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!