Noroc că...

Sângele unui poet nu este sânge obișnuit.
Adică roșu. Nu, el este atât de
fluid încât pare transparent.
Irupe un vulcan lângă el
și degeaba. Sângele e tot albastru
înspre alb.

Prin parc astăzi era atât de pustiu
încât am rămas siderată văzând
câinele negru cu alb încovrigat la rădăcina
unui copac. Am crezut că este mort!
Nu, respira!
Am răsuflat ușurată.
Ce noroc pe capul meu
cu acest sânge care este
roșu!