mamă, aș da orice să fiu martina topley bird, să mă dea la FIP
să mă asculte bunică-mea pe haut-débit stereo și să mă recunoască toți vecinii de la țară
ca atunci când credeau că am magnetism în palme și am ridicat monede și piepteni din plastic de m-au trecut toate apele. sau când
am apărut la teve cu lucrarea mea despre transmutația infinitului


(cel mai mișto e că nu trebuie să fii nici măcar drăguță, îți trebuie puțină imaginație
și poate, da, asta merge, să lași colțurile cămășii scoase din pantalonii ff grunge.)

și cum mă uit la urâciunea asta ca un medic priceput
și îl întorc pe toate părțile e un soare perfect, fără pete negre
e creierul meu pané făcut așa…cu ceapă roșie&alte farafastâcuri. creierul meu întreg,
fără tine nimic nu mai e la fel
o bandă respinsă de casetofon care se tot întoarce să hârșâie
„de-ai fi tu salcie la mal”

și corpul e un berbecuț simpatic, dar oamenii se crucesc când îl văd așa
amețit
fără cap.

dar toate astea nu ar exista dacă aș fi martina
și aș cânta cu massive attack în cluburile cele mai underground
după cum nu ar exista nici
cum să spun
tot ce adună omul în el și nu poate scoate pe căi naturale
un fel de căcat negru ultra-sublimat adunat sub coaste, pe coaste
și deasupra coastelor
fiindcă oamenii de știință au inventat un mod inteligent de a utiliza și acest căcat
pe care martina topley bird îl poate scoate și băga la loc
după trebuință.