(1) Ca sa traiesc m-ajuta ce n-am scris
Rostirile aevea nepetrecute inca
Nedaruite daruri,inchipuiri de vis
Ce indeamna la implinire
Și-s porunca!

Copilă de țară nu știam
Că pietrele dor
Că dealurile obosesc
Că văile despart...
Tot pe câmp desculță
Ajungeam...ajungeam!

(2) Amurgul valurind
Adormirile
Și inca trezirea!

ÃŽnca astept sa ma nasc
Nadejdea aceasta ma apara!

ÃŽntrevad rotunjimea
Cuvintelor prelinse
Pe plaja ce innopteaza,
ÃŽn lacrima...

Atator neintelegeri si restristi
Voi starui cu-o viata numai...

(3) Sunt parca,totusi,toamnele mai dese
Și spre ce-a fost si pasii si privirea
De-ajung...nu se mai tese
Ce ne-a tinut naivi in toata firea...

Puterea vietii?
Cu cat este mai mare
Cu atat mai greu
Se adoarme,se moare...

(4) Nu e tarziu sa domolim iarna
Sa aprindem un foc cat o piramida!

Firesti pasii printre meridiane
Nefireasca poticneala aceasta...

Vreme de toamna
Anotimpul ma biruie incet...

Eram o cascada cu lacrima de-a valma
Din inaltimea cerului nu dadeam nume
Caderilor
ÃŽmbratisarii
Vuietului necontenit...

Cat vom fi stat alaturi impreuna
Cand tu erai samanta,eu,tarana?