Stau cu toți pe nouri albi,
Privind superba ta mișcare,
Nu au știut saracii:
Doare...
Îngerii cum știț n-au carne,
Nu pot atinge,nu au cum.

Plângeau cu lacrimi de petale,
Tot urmărind mișcarea care,
Precum un demon îi făcea,
Să dorească a mușca,
Măcar puțin din umbra ta.

Nu au știut săracii,
Doare...
Cum de-au uitat?
Ei nu au carne.