Când zâmbești
numai tu
îmi depărtezi suferințele
cumințind frigurile reci
rechemându-mi
suflul

Când zâmbești
în mine
resuscitez pieptul avid
după ochii-ți verzi iubiți
deși-i voi întâlni
mâine

Când zâmbești
flori albe
de mărgăritar se-ascund
pe tulpina înfățișării tale
printre buzele
din sărut

Când zâmbești
realizez
că n-am avut aer nici trai
stăteam – câine stingher
înghiontit deloc
imaginar

Când zâmbești
mi-apari
cu trup mi-aduci lumină
ne mângâiem omoplații
ca bărbiile să-i
destindă

Când zâmbești
mă naști
tu fiică și te iau în brațe
în simțul patern vizionar
înviat de noi cu
-ardoare

Când zâmbești
simt tot
îți strâng degetele tare
statornic prinzând zbor
să conlucrăm la
pilotare