Am sufletul împărțit în două cărări
Doi frați despărțiți de supărări,
Două boabe pe câte-o cărare:
Din una dă spicul spre soare,
Din cealaltă spicul dă în pământ
Cu rădăcina infiptă în vânt.

Doi cuci cuibărind în același perete
Ecouri de zâmbete și de regrete.
Clepsidră din ceară ce macină foc,
În mâini de copil și bătrân la un loc.

Și-apăs greutatea din golul obtuz
Ca-n cealaltă parte să sar cât mai sus.