Iubirea mea nu-i zvon de șoapte,
Nici mandolină pe sub geamuri,
E vânt sălbatic, vânt de noapte,
Ce smulge flori și frânge ramuri.

De-ți place urletul furtunii
Și balul mării-nfuriate,
Cu frică pleacă-te spre iadul
ÃŽn care dorul meu se zbate.

Dar dacă-n inima ta plină
Nu-ncap simțirile eterne,
Atunci înfundă-ți capu-n perne
Și-adormi în cânt de mandolină!